In zilele noastre este prezent un fenomen foarte interesant şi, din pǎcate, tot mai generalizat.
Românilor le place sǎ îşi argumenteze, motiveze succesele, eşecurile sau pur şi simplu acţiunile cu “vorbe din popor”..
A fǎcut cineva odatǎ o observaţie prin care spunea cǎ poporul nostru trǎieşte sub imperiul principiului “capul plecat, sabia nu-l taie”. Intelegem de aici cǎ “mǎmǎliga nu explodeazǎ”.
De multe ori ne complacem în situaţia datǎ doar pentru cǎ “nu te legi la cap dacǎ nu te doare”. Si totuşi…
Haideţi sǎ recunoaştem cǎ ne place sǎ ne uitǎm peste gard. Observǎm cu stupoare cǎ vecinul are ceva ce noi tocmai am pierdut sau, şi mai bine, n-am avut niciodatǎ. Atunci facem totul ca “sǎ moarǎ şi capra vecinului”. Pǎi, capra lui trǎieşte cu nutreţul nostru. Si noi continuǎm sǎ-i dǎm în continuare.
Popa ne predicǎ sǎ ne ajutǎm aproapele. Pânǎ am digerat învǎţǎturile, ne-am trezit cǎ nu mai avem nimic. Si vecinul prosperǎ. Si mai dǎ şi popii.
Sǎ recapitulǎm ce am dat: medici, ingineri, specialişti IT, finanţişti, oameni de culturǎ, etc.
Pǎi cum sǎ nu moarǎ capra noastrǎ?! Si dacǎ mai dǎm şi bani, e cu atât mai clar…
Ce ne-a rǎmas: moaşte la care sǎ ne închinǎm, acatiste, bǎtǎi la tigǎi şi sarmale gratis, orgasm pe bazǎ de buletin, şpagǎ, psiho-justiţiari-paţi, şantaj politic, gǎleţi viu colorate…Demnitate…?! Nu ştiu. Mai vedem.
Poate când vom îndrǎzni şi noi sǎ rostim cu voce tare NU.
Poate atunci când, uitându-ne peste gard în continuare, vom realiza cǎ şi capra noastrǎ schiloadǎ ar trǎi dacǎ i-am ”da de mâncare”, în loc sǎ-o aruncǎm sau sǎ o dǎm vecinului.
Poate ar face şi iezi…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu