luni, 12 martie 2012

Alea iacta est ?

Predictibilitatea comportamentului uman este un domeniu specific psihologilor. Raţionamentele ştiinţifice cu care lucreazǎ aceşti specialişti sunt, teoretic, confirmate  în timp. Credem însǎ  cǎ  psihologia este o  ştiinţǎ  adaptatǎ  nevoilor societǎţii, regulilor  şi sistemului de valori dupǎ  care aceasta  funcţioneazǎ .
Marja de eroare cu care se lucreazǎ nu este cuantificabilǎ pentru simplul fapt cǎ psihicul uman nu este ceva predeterminat. 
Albert Einstein spunea cǎ “Dumnezeu nu joacǎ zaruri”. Aceastǎ afirmaţie ne duce cu gândul la aşa-numitul  “efect fluture”. Conform acestuia, dacǎ un fluture bate din aripi într-o parte a lumii, aceastǎ  fâlfâire provoacǎ un uragan în altǎ parte a lumii.
Dacǎ acceptǎm aceastǎ teorie, ajungem la concluzia cǎ lumea este guvernatǎ de determinism, adicǎ nu existǎ coincidenţe.
Unii susţin cǎ printr-o conexiune liniarǎ între maximum şapte persoane, poţi face legǎtura între oricare doi oameni de pe glob.
Pânǎ acum se susţine teoria haosului.
Caracteristica de bazǎ a haosului ar fi cǎ pornind de la o stare finalǎ a acestuia, nu se poate stabili starea iniţialǎ. Ar fi sinonim cu dezordinea. Explicaţia este cǎ existǎ o infinitate de variabile care duc la un rezultat. Este imposibil ca cineva sǎ cunoascǎ toate aceste elemente ale unui sistem extrem de complex.
Acest lucru este valabil şi pentru comportamentul uman. Aşa cum am mai arǎtat, este “puţin probabil” ca cineva sǎ cunoascǎ toţi factorii care au dus la un anumit comportament al vreunei persoane. Se pot face doar supoziţii.
Ce conexiuni abstracte ar putea lega faptul cǎ mi-am cumpǎrat o carte de muzicǎ de vânzarea unui hot-dog în New York?
Ce legǎturǎ este între plǎcerea mea de a sǎri cu paraşuta şi vânǎtoarea unui trib din jungla amazonianǎ?
Conform adepţilor determinismului, haosul are o ordine a lui. Aspectul acestuia este dat doar de numǎrul infinit de variabile indeterminabile.
Dacǎ am avea un computer destul de performant prin care sǎ stocǎm toate aceste date(variabile), am putea teoretic sǎ ajungem la cauza fiecǎrui eveniment.
In aceastǎ  ordine de idei, fenomenul trebuie sǎ funcţioneze  şi în sens invers: dacǎ putem determina "prin calcule" cauza, trebuie sǎ fim în stare tot prin aceleaşi operaţii sǎ  prezicem evenimente. 
Psihicul uman este poate aspectul cel mai complex al realitǎţii în care trǎim.  Dacǎ aplicǎm în mod absolut aceastǎ teorie deterministǎ la comportamentul uman, vom da naştere unui paradox. Se creeazǎ impresia cǎ eliminǎm rolul raţiunii din acţiunile noastre, pentru cǎ, se pare cǎ totul ar fi “scris dinainte” datoritǎ factorilor determinanţi ce duc la un concurs de împrejurǎri cu un anumit efect.
Raţiunea umanǎ limiteazǎ însǎ plaja de acţiune, prin prisma consecinţelor pe care le poate avea un anumit comportament. Deci este şi ea deterministǎ.
De ce nu putem atunci prevedea comportamentul cuiva? De ce nu putem prevedea nici mǎcar propriul comportament?
Se pare cǎ trǎim totuşi “în haos”, adicǎ:
SǍ VEDEM CE NE REZERVǍ VIITORUL!!!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu