May the force be with you...

http://www.youtube.com/watch?v=xY_MUB8adEQ

“Suntem mai buni decât ...”

De câte ori am auzit această afirmaţie într-o conversaţie cu cineva? De câte ori am auzit-o la televizor? Dar în campanie electorală? A ajuns să fie un şablon de care ne-am cam săturat.

Greşit. Nu ar trebui să fie aşa. Chiar dacă sună a aroganţă ( o fi uneori şi asta), cred că stă în firea omului să fie aşa. Măcar tu să ai o părere bună despre tine, pentru că, poate, ceilalţi nu au. Dacă nici tu nu mai eşti de acord cu tine însuţi…

Ce se întâmplă când afirmaţia continuă cu: “este vina lor” sau “este moştenire de la ei”?

Ne-am gândit vreodată că este o strategie mai subtilă decât s-ar crede? Sau o fi chiar o trăsătură  innăscută a omului, neconstientizată  nici de autor nici de victimă.

Dicţionarele definesc „sofismul“ ca fiind un raţionament aparent corect dar fals în realitate, construit în scopul de a induce în eroare. Majoritatea oamenilor consideră că sunt deţinătorii adevărului absolut. Socrate critica vehement pe cei care nu recunoşteau când nu ştiau ceva.

Numeroase erori argumentative apar în cazul în care o afirmaţie este repetatǎ (metodǎ întâlnitǎ la politicieni), cu scopul de a da greutate acestei declaraţii şi astfel, prin repetǎri suficiente sǎ fie acceptatǎ de oameni ca fiind adevaratǎ.

Suntem bombardaţi zilnic de o infinitate de reclame, de anunţuri publicitare…

Cum vǎ alegeţi pasta de dinţi pe care o folosiţi?...Cum vǎ selectaţi şamponul de pǎr?...

Vi se serveşte ceea ce vreţi sǎ auziţi…cǎ veţi fi mai frumoşi, mai sanatoşi, mai…acceptaţi de societatea în care trǎim…

Câţi realizeazǎ cǎ toatǎ lumea “vinde” iluzii?

Cei mai înverşunaţi sunt “dealerii” care vând proiecte de guvernare.

Politicienii de ieri şi mai ales cei de azi reuşesc sǎ ne “abureascǎ” cu diferitele lor reţete magice de a ieşi din crizǎ.

Dacǎ sunt dispuşi sǎ ne ofere şi vreo “treizeci de arginţi”, ajungem sǎ devenim nişte Iuda moderni…

Este trist cǎ aceastǎ trǎdare este a noastrǎ înşine, a propriei noastre persoane.

Nu s-a întâmplat nimic altceva decât cǎ s-a folosit propria noastrǎ vanitate pentru a ne face sǎ ne pierdem demnitatea.

Chiar dacǎ unii o considerǎ ca o trǎsurǎ negativǎ, eu vǎ rog sǎ rǎmâneţi MÂNDRI.  

Garantia nevinovatiei

CLICK aici pentru a semna petitia impotriva abuzurilor legii privind cercetarea penala

"Acela sa arunce cu piatra..."

De cate ori am auzit expresia "un cutit cu doua taisuri"?

Traiam intr-o lume duala.

Ne uitam in oglinda si ne surprinde reflectia fetei noastre. Credeam ca aratam intr-un fel si, de fapt, suntem cu totul altfel. Dar cat de diferiti ne vad cei din jurul nostru?

Etichetam foarte usor pe toti cei care ne inconjoara. Nu ne oprim la a comenta aspectele evidente, vizibile, ci ne hazardam in a evalua un comportament pe baza motivatiei interioare a individului.

In Romania, legea spune ca, in cazul unui atac asupra noastra, putem reactiona cu o "arma" comparabila cu cea a atacatorului. La o prima impresie, pare foarte corect. Principiul "dinte pentru dinte" este indreptatit.

Cred, totusi, ca uneori efectul trebuie sa preceada cauza. Sa va explic. Ce ne facem daca cineva are intentia vadita de a atenta la viata noastra? Ar trebui rasplatit cu aceeasi moneda. Pai, cand? Dupa ce si-a dus la indeplinire intentia? Atunci ar trebui sa o faca altcineva pentru noi. Ne mai multumeste pe noi? 

Putem prevedea comportamentul cuiva pe baza ideii de "il cunosc de mult"?

Asa cum am spus mai sus, se poate aplica doar pe evidentele comportamentale.

Acum, cand cauzele problemelor sunt atat de diversificate, toti incercam sa ne inchidem in turnul nostru de fildes si sa rumegam in linistea noastra ce ne framanta si sa incercam sa gasim portita de iesire. De prea putine ori avem incredere in cei ce ne inconjoara si le impartasim dintre problemele noastre.
Sindromul general de adaptare este tot mai raspandit la omul de astazi. Abundenta situatiilor noi, neprevazute, ne face sa devenim foarte dezorientati. Ne miram de unii semeni de-ai nostri cand reactioneaza in moduri care oripileaza. Fara a lua apararea acestora, ne intrebam cum am actiona noi in situatii limita. Imi amintesc de groaznicul eveniment, mult mediatizat, in care un descreierat a ucis doi oameni si a ranit alti sase. Un ex-bodyguard, cu nume sonor in sporturile de lupta, spunea ca, daca ar fi fost el prezent, ar fi stiut ce este de facut si probabil ar fi evitat masacrul. Nu contrazicem afirmatiile, dar ne permitem sa ne indoim de reusita. Eroii de film sunt pe marele ecran. Realitatea este cu totul alta. Infinitatea de variabile face ca orice situatie sa fie unica, impredictibila. In viata reala nu exista regizor sau coregraf. Asa cum nu exista nici reguli ale luptei. 

Revenind la comportament. Lumea spune dupa eveniment, vorbind la modul general, ca nu credea ca individul (sa-i spunem autor) ar fi in stare de asa ceva. Ce stiu ei despre om? Am devenit brusc psihologi, specialisti in comportament uman? Nu poti sa spui despre nimeni daca il vezi sau nu in stare de ceva. Viata nu este doar alb sau negru. Nu se poate raspunde la orice intrebare doar prin da sau nu.
Hai sa incercam un exercitiu de imaginatie. Sa ne uitam in oglinda si sa ne facem un "autoportret" psihologic, moral, asa cum ne pricepem mai bine. Ne imaginam o situatie critica oarecare (atac la propria persoana, pierderea unei sume mari de bani, pierderea increderii in cineva etc.). Incercati sa luati in calcul toate variantele posibile ale rezolvarii situatiei (contraatac, fuga, asteptare, incercare de recuperare a pagubei, complacerea in pierdere si incercarea de a obtine alta suma, ruperea relatiei cu persoana, incercarea de a ierta, replica agresiva la comportamentul persoanei etc). O alta variabila este mediul in care se petrece evenimentul (acasa, intr-un local, pe strada, la serviciu). Ei, ce ziceti? Credeti ca reactia voastra ar fi aceeasi in diferitele situatii. Exista un numar prea mare de combinatii posibile. Nu poate nimeni sa isi asume cu responsabilitate faptul ca va sti reactia proprie. Ce sa mai vorbesc daca e vorba de altcineva. Exista si factorul viata privata a celuilalt, despre care noi nu stim mai nimic. Conceptul biblic de "sa arunce primul cu piatra, cel care este nevinovat" se potriveste perfect.
Apararea sau acuzarea cuiva se poate face doar pe baza faptelor concrete intreprinse, raportate la principiile si valorile morale, sociale, economice etc. ale societatii in care s-a produs evenimentul.
Speculatiile in a gasi scuze sau acuze suplimentare nu sunt binevenite atata vreme cat si noi am raspunde unor acuzatii aduse noua: "nu stie nimeni ce era in sufletul meu". Tocmai acest lucru duce si la pericolul de a analiza si pedepsi prin prisma "sufletului" gravitatea unei fapte. Dar pana la urma suntem cu totii OAMENI. Simtim diferit. Si tocmai asta este esenta. Ramaneti oameni.
Parafrazand spusele unui personaj de film, va dorim "sa fiti buni daca puteti!".
Pentru ca totul este DESERTACIUNE.

It's Christmas Time

Sarbatoarea Nasterii Domnului.

Statutul de cea mai importanta sarbatoare a lumii crestine este in concurs cu pozitia ocupata de sarbatoarea Pastelui, Invierea Mantuitorului care constituie esenta-scop crezului crestin.

Toata lumea este de acord ca un atribut al Craciunului este cel de sarbatoare a familiei.

De unde aceasta interpretare?!

O abordare laica a simbolisticii Craciunului este cea in care Domnul Isus este vazut ca implinirea menirii pamantesti a familiei. Familia este completa atunci cand rodul iubirii vine pe lume...

Habotnicii ar spune ca aceste afirmatii sunt curate blasfemii...

Nu este asa...Este doar o extrapolare personala a semnificatiei acestei sarbatori.

Isus este rodul iubirii...al iubirii Tatalui fata de noi oamenii. Rolul lui Isus este de a mantui lumea.

Dumnezeu l-a "trimis" pe Fiul Sau pentru a ne elibera de pacat...

Vointa Domnului a fost ca Fiul Sau sa se nasca intr-o familie, celula de baza a societatii. Inseamna ca in fata lui Dumnezeu familia este esenta trairii noastre pamantesti. Familia constituie un mijloc de intarire a societatii. Chiar daca nu suntem constienti neaparat de adevaratul rol al familiei, luptam ca sa o realizam, sa fim in rand cu lumea. familia este un mijloc de consolidare a relatiilor umane dar si un scop in sine pentru a ne asemana cu Sfanta Familie, fapt prin care ne apropiem de Dumnezeu. Copilul nascut intr-o familie este o oglindire a Mantuitorului, atat concret, faptic, cat si simbolic. Copilul este mantuirea noastra intru Domnul.

Care este semnificatia primirii colindatorilor?

Analogia dintre magii care vesteau  Nasterea Domnului, dorinta acestora de a Ii oferi daruri ca semn al profundului respect si a recunoasterii ca Mantuitor si protagonistii laici de astazi este ca exista o asemanare intre acei magi si colindatori, ambii aducand vestea nasterii lui Isus. Dar unde se petrece acest lucru? In sanul familiei vin ambii sa isi exprime omagiile. Orice aspect al sirului evenimentelor din preajma Craciunului ne aduce la un numitor comun: FAMILIA. 

Importanta FAMILIEI este de necontestat. Din pacate, in ziua de azi, aceasta institutie isi pierde valoarea. Conteaza doar valorile materiale. Esenta spirituala a familiei a cazut in "dizgratie".

Atunci cand vom redescoperi adevarata valoare a familiei, vom fi din nou mai fericiti, vom trece mai usor peste problemele cotidiene. Toate grijile vor deveni banalitati atunci cand FAMILIA va merge in aceeasi directie...

Doamne ajuta! Craciun fericit!